11 May
11May

În secolul XXI, copiii noştri nu mai socializează, dar, până mai ieri, mergeau la şcolă. După acest experiment (nereuşit) cu „şcoala online” – din motive evidente care ţin atât de haosul din Învăţământul Românesc, cât şi de sărăcia copiilor care nu îşi permit o tabletă sau un computer – copiii vor reveni în sălile de clasă, fizice. Da, sunt mulţi copii în sălile de clase, însă fără posibilitatea de a socializa cum trebuie, a se cunoaşte cu adevărat între ei, a dezvolta educaţia Spiritului de Echipă, prin intermediul unor programe sănătoase şcolare şi extra-şcolare. Ei au o pauză de recreaţie, dar aceea nu este suficientă. În 10 minute nu ai cum să mergi şi la toaletă, să îţi mănânci şi pacheţelul de acasă (cine are) şi să și stai de vorbă cu colegii. Este, practic, imposibil.

Mă întreb, de ce nu mai sunt lăsaţi copiii să îşi descopere interesele comune, de ce Şcoala nu încurajează socializarea, prietenia, spiritul de echipă, coeziunea de Grup, care, până la urmă, va contribui mai târziu la Unitatea Naţională a poporului nostru? Consider că însuşi Modelul Competiţional trebuie schimbat – copiii nu mai trebuie să înţeleagă competiţia ca pe ceva din care adversarul este distrus, ca pe ceva constructiv, util pentru societate, pentru ţară, pentru noi toţi.

După ce-şi termină „orele” copiii sunt trimişi acasă, iar incinta școlii este închisă cu lacătul, până a doua zi când se reia o rutină, de cele mai multe ori contra-productivă. Foarte mulţi dintre copii se duc direct acasă, obosiţi sau chiar deosebit de stresaţi şi trişti, şi se refugiază în diverse jocuri online. Unii nu au voie să se mai joace deloc şi „învaţă” (de fapt, îşi umplu creierul în mod forţat cu tone de informaţii inutile vieţii şi supravieţuirii pe această planetă), dar omitem cel mai important lucru: comunicarea şi adaptarea la mediu și cu celelalte persoane, cultivarea Socializării corecte. Cultivarea unui comportament civic sănătos şi creeativ al cetăţeanului român de mâine.

Cu timpul, mulţi copiii astfel izolaţi-traumatizaţi nu reuşesc să îşi însuşească o vorbire corectă, apărând dieficienţe de vorbire, exprimare, fiind nesiguri pe ei. În prezent, sunt mulţi „copii” trecuţi de vârsta de 30 de ani şi locuiesc tot cu părinţii, dar se simt la fel de singuri, fără prieteni, obişnuiţi doar să se supună regulilor casei şi fără curajul de a pleca în căutarea unei vieţi independente. Desigur, chiar dacă reuşesc să aibă o diplomă în buzunar, ea este de cele mai multe ori inutilă. România nu are, şi nu pare să VREA să aibă locuri de muncă.

Copiii şi tineretul cu inițiativă crează ei înşişi grupuri de socializare şi cluburi de fotbal, teatru , muzică etc hobby-uri practicate în afara activităţilor şcolare, cele din urmă fiind percepute de cele mai multe ori ca o povară, nicidecum ca pe o bucurie a descoperirilor ştiinţifice utile vieţii în România, sau în Europa, sau în lume. Desigur, unele ştiinţe fundamentale precum Matematica, Fizica, Chimia, în mod necesar pot să existe, deoarece ele ajută dezvoltarea creierului uman în direcţii complexe de gândire. Dar ce ne facem cu cei care nu înţeleg deloc aceste ştiinţe, creierul lor opunând rezistentă (fiind construit pentru altceva) – nu cumva şcoala traumatizează iremediabil aceste creiere, insistând să bage cu forţa nişte informaţii uniforme pentru toată lumea, fără a se sinchisi să descopere adevăratele talente ale fiecăruia? Ce ne facem cu un copil deosebit de talentat la muzică, care nu este deloc interesat de matematică? De ce să forţăm acel copil să înveţe matematică, de ce există examene obligatorii la aşa ceva, dacă elevul care se pricepe foarte bine la matematică habar nu are muzică? Eu cred ca există suficiente argumente să pot susţine non-obligativitatea materiilor în şcoală. Cred că de foarte timpuriu copilul ar trebui să aibă oportunitatea să îşi aleagă singur domeniile ştiinţifice preșcolare, şi să le înveţe DE DRAG. Nu forţat. Examenele nu îşi au rostul, din moment ce generează un stres inutil în minţile şi sufletele copiilor. În plus, faptul că treci un examen nu garantează că stăpâneşti foarte bine acea materie. Cui folosesc examenele în absenţa unor criterii iniţiale de identificare a Talentelor? Examenele în actualul model de învăţământ constituie un semn clar de psihoză şi de „obsesie a torţionarului” a actualilor „sefi ai dascălilor" care sunt nişte politicieni corupţi şi mulţi bolnavi psihic, care vor să creeze generaţii la fel de bolnave psihic şi nefericite, ca şi ei!   

Proiectul la care mă gândesc, şi pe care l-am discutat cu colegii mei din Filiala Mehedinţi a Partidului Noua Dreaptă, constă în a nu mai închide şcolile, după cursurile încă obligatorii. Noi credem că putem face un pas important, în direcţia sănătoasă, plecând de la o decizie politică locală, în Drobeta-Turnu Severin, referitoare la păstrarea şcolilor deschise şi după orele de cursuri obligatorii şi încurajarea unor activităţi extra-curiculare care să vină în întâmpinarea Adevăratelor Nevoi educaţionale ale copiilor, părinţilor şi tineretului. Copiii trebuie să aibă ocazia să construiască echipe bazate pe talente comune, să îşi facă prieteni de lungă durată (care pot fi și parteneri de afaceri, mai târziu!) şi să îşi poată pune în practică ideile lor, de multe ori absolut geniale şi benefice societăţii. Pentru aceste lucruri ei trebuie să aibă acces la spaţiile publice de învăţământ, să poată lucra în sălile de clasă, atunci când sunt libere. Copii învață responsabilitatea unul față de celălalt, administrează spaţiul, se implică voluntar şi în mod organizat în curăţenie, şi să îşi poată strânge propriul „buget” când doresc să pună în practică ceva. Să aibă posibilitatea să ceară donaţii pentru proiectele lor. Să înveţe să îşi gestioneze singuri proiectele, cu responsabilitate, făcând liste de donaţii şi cheltuieli etc.

De ziua școlii, cluburile respective vor putea organiza activități de prezentare în faţa celorlalţi colegi, părinţi, mentori şi invitaţi. Părinții la rândul lor devin mai implicaţi, şi ei, în procesul educaţional, pe bază de voluntariat şi pot să lanseze asociaţii prin care să îşi ajute copiii în idealurile lor de viitor.

În prezent, există multă neglijenţă în şcoli, multă răutate şi mult abuz. Mulţi dascăli nu mai au chemarea moral-vocaţională ce o aveau odată, ci sunt mai degrabă preocupaţi cum să câştige din două părţi, odată salariul de la stat şi în paralel bani din meditaţii private. Unele din aceste meditaţii par a deveni obligatorii în cazul unor copii, care devin marginalizaţi în clasă în cazul în care nu au bani să facă ŞI cursuri private acasă la profesor. Aceste practici imorale trebuie să înceteze cât mai urgent! Aşa ceva nu este util nici demnităţii copilului, nici demnităţii dascălului (care devine mai degrabă un bijniţar de cunoaştere formală) şi nici societăţii. Prin obligativitatea unor examene inutile, facem ca aceşti copii să fie presaţi din două părţi în mod criminal, odată la şcoală şi odată acasă la profesor, punând un stres inutil şi pe bugetele şi aşa slabe ale părinţilor lor. Cu un salariu mediu în România de vreo 700 de euro, ce să plăteşti mai întâi, dacă stai cu chirie şi ai 2 copii? Gândiţi-vă! Sistemul educaţional trebuie adaptat la realitatea românească, nu la nişte standarde impuse din exterior, care nu fac decât să ne distrugă şi pe noi, dar şi noua generaţie de români.

Pe lângă cantinele gratuite pentru elevi, în Drobeta-Turnu Severin, mai vreau să dispară „fondul clasei” gestionat de directorii de şcoli, unii din ei adevăraţi indivizi corupţi. Infamul „fond al clasei” de multe ori presează părinţii să dea un fel de şpagă obligatorie, iar dacă nu o fac copilul este marginalizat atât de colegi cât şi de unii dascăli. Nu este normal, nu este sănătos să condiţionezi respectul şi atenţia oferite elevului de banii pe care poate că părinţii acelui copil nu-i au. În prezent este educată Corupţia de la vârste mici, deoarece cei mici cunosc faptul ca părinţii se complac în practici de şpagă, şi cresc cu gândul ca aşa este normal. Ce educaţie dăm copiilor?

În ţara noastră, în ultimi 30 de ani, futurile din banul public, nedreptăţile şi mentalitatea coruptă a politicienilor şi slugilor lor din Sistemul Educaţional au distrus viitorul unor întregi generaţii, dar prin Programul Politic al Partidului Noua Dreaptă ne vom reveni, ca naţiune, la integritatea morală atât de necesară în funcţionarea unui stat prosper şi demn în faţa lumii. Cazuri de corupţie mereu vor fi, excepţii vor fi întotdeauna, dar nu vom mai accepta ca această Corupţie Naţională şi Locală să devină lege în stat, să devină însăși primăria oraşului, să devină însuşi consiliul local, şcoala, spitalul. Stop! Până aici! Noua Dreaptă nu va permite acestor corupţi să îşi mai facă de cap!

A venit vremea schimbării! 

Veniţi alături de noi! 

Avem toate resursele de bunăcredinţă, ştiinţă, şi știm chiar şi cum să atragem fondurile necesare! Însă fără aprobarea majorităţii cetăţenilor, nu vom putea.

romanialibera.ro: România este pe ultimul loc în UE în privința cheltuielilor pentru educație


https://www.edupedu.ro/educatia-primeste-cu-98-miliarde-lei-in-plus-in-2019-fata-de-2018-bugetul-propus-de-finante-ar-cuprinde-si-investitii-de-2-miliarde-lei/

Putem să ne inspirăm şi din secretele succesului japonezilor, care constă în respectul pentru muncă și pentru propriile valori spirituale, pe care le plasează în centrul preocupărilor copiilor, încă din clasele mici. 

https://japoneza.com/ro/noutati/secretele-sistemului-de-invatamant-japonez

https://www.aletheea.ro/5-practici-ale-scolilor-japoneze-care-au-revolutionat-educatia/


Drobeta-Turnu Severin, 11 mai 2020


Laurenţiu David Tudosoiu
Membru Noua Dreaptă Mehedinţi
Tel. 0771576 043

mehedinti@nouadreapta.org
nouadreapta.org
https://fratiecredinta.wixsite.com/nd-mehedinti


Comments
* The email will not be published on the website.
I BUILT MY SITE FOR FREE USING